CIUDAD DE MEXICO

MEXIC

Ciudad de México – Mexico City in limba engleza – este una dintre cele mai mari metropolele din lume, dar se remarca datorita principalelor sale ingrediente: muzica si zgomotul, aerul poluat si parcurile verzi, palatele coloniale. Orasul este stralucitor si excitant, dar iti poate parea si sufocant datorita milioanelor de oameni care au gasit in Ciudad de México un stil de viata.

Ivindu-se din ruinele capitalei antice a Aztecilor, Tenochtitlán, megalopola Ciudad de México este inima culturala, geografica si politica a Mexicului si un magnet pentru oamenii din toata tara. Mexicanii isi numesc capitala simplu `México` sau, si mai simplu, `el DF` (Districtul Federal).

In Ciudad de México exista doua zone care au fost declarate Patrimoniu Mondial de catre UNESCO. Primul, Centrul Istoric (Centro Historico), are cladirile istorice si religioase precum Catedrala Metropolitana (Catedral Metropolitana), una dintre cele mai importante structuri arhitecturale din emisfera vestica. Palatul National (Palacio Nacional) are picturile murale spectaculoase care descriu istoria Mexicului. Palatul de Arte Frumoase (Palacio de Bellas Artes) gazduieste cele mai importante evenimente culturale din oras si este o constructie minunata care imbina stilurile art nouveau si art deco.  Celalalt loc declarat Patrimoniu Mondial este Parcul Ecologic Xochimilco. Barci cu flori pictate ofera turistilor plimbari pe canalele din parc.

Daca sunteti interesati de evenimentele culturale, Ciudad de México ofera o gama larga de muzee. In Nord puteti vizita Bazilica de Guadalupe, una dintre cele mai frumoase bazilici din lume.

In fiecare zi sute de oameni vin in Ciudad de México in cautarea unei vieti mai bune – multi dintre ei ramanand in orasele saracacioase de la periferie. Acestea contrasteaza puternic cu cladirile moderne din Polanco si Chapultepec.

Numarul aflat in crestere de oameni care incearca sa isi faca o viata in capitala, impreuna cu extremele de bogatie si de saracie, au dus in mod inevitabil la o crestere sa criminalitatii. Multi mexicani din alte orase va vor avertiza in mod exagerat, insa Ciudad de México nu este mai periculos decat orice alta mare metropola.

Orasul are o istorie zbuciumata – instabila din punct de vedere politic si aflata sub amenintarea constanta a calamitatilor naturale. Parti din orasul vechi, in special catedrala si cladirile coloniale, se scufunda in lutul moale de langa lacul Texcoco, iar cutremurele frecvente si-au spus cuvantul.

Un lant muntos inconjoara Ciudad de México, incluzand vulcanii Ixtaccihuatl si Popocatepetl, care inca sunt activi. Acesti munti actioneaza ca o bariera pentru poluare, care este prinsa deasupra orasului, desi recent s-au luat masuri pentru limitarea traficului. Desi clima este placuta pe durata intregului an, lunile propice vizitelor sunt din octombrie pana in aprilie, cand iarna mai indeparteaza poluarea.

Ciudad de México a fost intemeiat in 1525 de conchistadorii spanioli care, dupa ce i-au infrant pe azteci, au construit orasul pe ruinele Tenochtitlán. Aztecii au sosit aici in 1343 si au intemeiat orasele lor construite in piatra pe o insula din mijlocul lacului Texcoco. Legenda spune ca ei au ales acest loc din cauza unui vultur care statea pe un cactus si manca un sarpe – semn pentru azteci ca trebuie sa-si termine peregrinarile si sa intemeieze un oras.

Locatia s-a dovedit a fi propice si pana la sosirea spaniolilor, aztecii au dominat zona cu cruzime – potolindu-si zeii lor nemilosi numai cu sacrificii si jertfe umane. Aztecii credeau ca sunt descendentii unei civilizatii mai vechi, Tula si credinta lor in implinirea unei vechi profetii le-au adus infrangerea din partea spaniolilor.

Regele aztec Moctezuma l-a privit pe Cortes ca fiind stravechiul zeu – sarpe cu pene, Quetzalcóatl, care fusese alungat din Tula si s-a reantors pentru a-si revendica tronul. Conchistadorii au dat cu usurinta uitarii Imperiul Aztec si Tenochtitlán a ramas uitat pana in anii 70, cand muncitorii au descoperit ramasitele Templului Mayor.

Secolul XX a adus cu sine revolutia si inceputul conducerii de 71 de ani a PRI (Partidul Revolutionar Institutional), care a luat sfarsit odata cu alegerile din 2000.